Paradoxul vremurilor noastre

Avem case tot mai mari, dar familiile ne sunt tot mai mici,
Mai mult confort, dar mai puţin timp.
Avem mai multe diplome, dar mai puţină raţiune;
mai multă ştiinţă, dar mai puţină judecată;
mai mulţi experţi, dar şi mai multe probleme;
mai multe medicamente, dar sănătate mai precară.

Am fost până la Lună şi înapoi,
dar ne e greu să traversăm strada
ca să-l cunoaştem pe noul vecin.

Am fabricat computere tot mai puternice
care stochează tot mai multă informaţie
ce se distribuie în mai multe copii ca niciodată,
şi, totuşi, comunicăm mai puţin.

Excelăm în cantitate
şi neglijăm calitatea.

Acestea sunt vremurile fast food-ului
şi ale digestiei lente;
ale oamenilor înalţi la stat
dar scurţi la suflet,
a profiturilor consistente şi a relaţiilor umane superficiale.

Este vremea când se pun multe în fereastră,
dar casa e goală.

Sfinţia Sa, al XIV-lea Dalai Lama

Help ICR

Semnați petiția Contestarea OUG cu privire la funcționarea Institutului Cultural Român !!!

Este singura instituție care susține cu adevarat artiștii și intelectualii independenți, iar acum se află în pericolul de a deveni politizată!
Dacă susțineți artiștii români, susțineți ICR!

Realizări ICR în 2011:  - 859 evenimente organizate deinstitutele culturale romanești
                                           din străinătate 
                                   - 2 680 000 persoane din afara României au participat la
                                          evenimentele ICR
                                   - 2 670 artiști și personalități culturale au luat parte la evenimente
                                          desfășurate de ICR în străinătate
             

Câteva articole relevante  - ICR e pentru artiști, ci nu pentru țară
                                          Cum să distrugi o instituție care funcționează brici
                                          Regizorii atacă dur guvernul Ponta, pe tema ICR
                               


       

Melancholia...

Swinging in the backyard
Pull up in your fast car
Whistling my name

Open up a beer
And you say get over here
And play a video game

I'm in his favorite sun dress
Watching me get undressed
Take that body downtown

I say you the bestest
Lean in for a big kiss
Put his favorite perfume on

Go play a video game

It's you, it's you, it's all for you
Everything I do
I tell you all the time
Heaven is a place on earth with you
Tell me all the things you want to do
I heard that you like the bad girls
Honey, is that true?
It's better than I ever even knew
They say that the world was built for two
Only worth living if somebody is loving you
Baby now you do

Singing in the old bars
Swinging with the old stars
Living for the fame

Kissing in the blue dark
Playing pool and wild darts
Video games

He holds me in his big arms
Drunk and I am seeing stars
This is all I think of

Watching all our friends fall
In and out of Old Paul's
This is my idea of fun
Playing video games

It's you, it's you, it's all for you
Everything I do
I tell you all the time
Heaven is a place on earth with you
Tell me all the things you want to do
I heard that you like the bad girls
Honey, is that true?
It's better than I ever even knew
They say that the world was built for two
Only worth living if somebody is loving you
Baby now you do

It's you, it's you, it's all for you
Everything I do
I tell you all the time
Heaven is a place on earth with you
Tell me all the things you want to do
I heard that you like the bad girls
Honey, is that true?
It's better than I ever even knew
They say that the world was built for two
Only worth living if somebody is loving you
Baby now you do


Recomandare, dacă împărtășiți starea:

Melancholia - Lars von Trier
Up in the Air - Jason Reitman
Garden State - Zach Braff

I can barely conceive of a type of beauty in which there is no melancholy.  Charles Baudelaire

Întrebarea zilei...

How can a woman be expected to be happy with a man who insists on treating her as if she were a perfectly normal human being?       Oscar Wilde


   Există unicorni? :)

Care-i graba?

    Am realizat că nu mai am răbdare...
    La asta trebuie să mă mai gândesc până găsesc soluțía...

 


The two most powerful warriors are patience and time.   Leo Nikolaevich Tolstoy

No wonder our perception of beauty is distorted!

                                 Enjoy the power and beauty of your youth; oh nevermind; you will not 

                               understand the power and beauty of your youth until they have faded. 

                               But trust me, in 20 years you’ll look back at photos of yourself and 

                               recall in a way you can’t grasp now how much possibility lay before 

                               you and how fabulous you really looked….You’re not as fat as you 

                               imagine.

                                                                                               Baz Luhrmann

Optimistă sau pesimistă?

  Ești optimistă sau pesimistă? Vezi jumătatea plină a paharului sau cea goală? Îți plac provocările sau te ferești de ele?

  Știai că ne formăm ca optimiști sau pesimiști în primul an de viață?
 
  Contrar lui Freud, care susține că primii cinci ani de viață sunt esențiali pentru dezvoltarea personalității, Erik Erikson aduce în atenție o altă perspectivă. El crede că personalitatea omului se dezvoltă încontinuu de la naștere până la moarte și că este modelată, cu fiecare etapă a vieții, de câte o criză psihosocială. Aceste crize, în număr de opt, apar din conflictul  între posibilitățile de relaționare ale individului și cerințele mediului social.

   Prima criză de acest gen apare în perioada infantilă (0-1 ani). Nevoia principală a copilului, în această perioadă, este de a se simți în siguranță și mama este principala responsabilă de satisfacerea ei. Ea trebuie să asigure un mediu de creștere și îngrijire maximal securizant din punct de vedere afectiv și astfel, copilul, simțindu-se în siguranță, capătă curajul de a cunoaște lumea, de a o explora în mod deschis, și se formează ca optimist. În caz contrar, dacă mediul de creștere este inconsistent, inadecvat și copilul are parte de o îngrijire înstrăinată, el percepe mediul exterior ca pe o amenințare și se formează ca pesimist.

   La această vârstă nu este capabil de conștientizarea eului. Astfel, un copil nu face diferența între el și mama, el și mediul înconjurător. Acest lucru, împreună cu constanta grijă și afecțiune a mamei, îi dau un sentiment de atotputernicie. Până la vârsta de un an suntem proprii noștri dumnezei. Nu facem nimic și ni se îndeplinesc toate dorințele. Tare, nu?

   

   Pe măsură ce creștem, începem să conștientizăm ce se întâmplă în jurul nostru: nu suntem tot una cu mama, cu scaunul pe care stăm, cu pătuțul în care dormim. Apoi începem să vedem că există limite, reguli, că suntem băieți sau fetițe, începem să cunoaștem din ce în ce mai mult lumea în care am ajuns. Din acest motiv, sentimentul de atotputernicie începe să pălească, realizăm că nu putem face orice, oricând și că nu mai este cineva mereu acolo să ne satisfacă nevoile. Astfel trebuie sa ne descurcăm singuri. Este o revelație dureroasă la această vârstă fragedă și, din felul în care o suportăm, începem să ne câștigăm ușor autonomia. Dacă părinții nu susțin nevoia de cunoaștere, de explorare la acestă vârstă, și copilul se dezvoltă într-un mediu critic și descurajant, el riscă să devină dependent și nesigur pe el. În primii ani de viață, părinții joacă un rol crucial, care ne influentează opiniile, trăirile, deciziile pe parcursul întregii vieți.

   Ca o reminiscență a perioadei infantile, în care totul era posibil, mulți copii dezvoltă fascinația pentru super eroi. Din acest motiv am fost obsedați de Barbie, X-man, Spiderman etc. sau am crezut până la o anumită vârstă că avem puteri supraomenești. 

   Subconștientul nostru nu uită nimic și aduce mereu în prezent carențele copilăriei. Ar merita să refletezi puțin asupra copilăriei tale, nu? Poate ai descoperi fix acei monstruleți care nu te lasă să fii TU! 

What seems to us as bitter trials are often blessings in disguise.  -  Oscar Wilde

Monkey business

   Astăzi, o prietenă mi-a spus că nu poate să fumeze cu mâna stângă. Că nu are control asupra ei, cum are la dreapta. În acel moment, m-am gândit cum ar fi dacă am deține un control egal asupra ambelor mâini? Poate am fi mai stăpâne pe noi și mai eficiente. M-am gândit cum ar fi dacă aș exersa să am aceeași dexteritate cu ambele mâini.
   
   La urma urmei, ce înseamnă încrederea în sine, dacă nu controlul asupra propriei vieți? De azi îmi propun să încep un curs intersiv pentru a deveni ambidextră. Am certitudinea că, indiferent dacă experimentul va avea rezultate în zona dorită sau nu, măcar va fi o provocare.



I love fools' experiments. I am always making them.  - Charles Darwin

Despre nașterea lui Blog

  E, cred, a cincea oară când încep să scriu acest post. Îl încep, scriu câteva rânduri și șterg. Am atâtea idei despre ce aș vrea să scriu încât nu mă pot hotărî cu care să încep.


O să scriu despre blogul ăsta și cum a apărut. E un subiect care mă interesează și pe mine, pentru că a apărut aproape din senin.
 
  Acum trei luni m-am hotărât să îmi schimb viața. Sună cheesy, dar chiar asta am făcut. Treceam printr-o perioadă în care eram atât de plictisită în viața personală și atât de stresată în rest, încât într-o zi am zis că nu se mai poate și că trebuie să fac ceva. Nu știam de unde să încep, pentru că gândurile mele arătau ca un tablou electric cu mii de fire încurcate. Nu mai înțelegeam nimic din ce se întâmplă cu mine și nu mă mai bucura mare lucru. Erau numai întrebări peste întrebări și nici un răspuns.


  Am început să citesc multă psihologie (e incredibil cât ajută să înțelegi cum funcționează creierul uman) și mi-am dat seama, în timp, tot aflând și căutând, că totul era muuuuult mai simplu decât părea în capul meu. Ce noutate! :) Sunt două studii care pe mine m-au ajutat enorm să înțeleg cum funcționez și care este procesul de formare al gândurilor mele- Alchimia Emoțională de Tara Bennet Goleman și Psihologia relației de cuplu și a familiei de Adrian Nuță. Odată ce am înțeles ce nu fac bine, nu mai rămânea decât să fac ceva în privința asta. M-am lăsat de fumat, m-am apucat de sală, am început să vreau să arăt bine mereu, indiferent dacă sunt obosită sau fără chef, să ma simt bine în pielea mea, m-am apucat să pictez, mi-am făcut timp pentru activități la care mă gândeam de mult, dar pe care nu le-am făcut din cine știe ce motiv ( a se citi LENE). Mai pe scurt, am început să fie EU responsabilă de fericirea mea, în loc să aștept să îmi ghicească altcineva nevoile și să mi le îndeplinească ca prin magie. Și a funcționat.


    Ba chiar mi-am găsit și un nou motto! :)


   Acum câteva zile, eram la sală și alergam. Alerg de 4 ori mai mult de când nu mai fumez. E un sentiment super tare să văd că am alergat 5 km fără oprire în condițiile în care acum o lună leșinam dacă alergam după autobuz. Crește încrederea în tine mult, trust me! Să revenim... a fost momentul în care m-a lovit o dare de seamă, o revelație, s-a aprins un bec. Și cine l-a aprins? 50Cent! Da, eram la sală și m-a luminat 50Cent! Fugeam și tocmai mă gândeam ce tare sunt, uite cum alerg, fel și fel de chestii care să mă motiveze să termin cursa, când apare în playlist o melodie care începe în felul următor: If I can't do it, homie, it can't be done. Nu contează ce zice după, dar versul ăsta pe mine m-au marcat și am zis DA! Asta e! Și nu a zis-o numai el. Au zis-o mulți și deștepți și  în toate felurile :

“Nothing is impossible, the word itself says 'I'm possible'!”   Audrey Hepburn

"What we can or cannot do, what we consider possible or impossible, is rarely a function of our true capability. It is more likely a function of our beliefs about who we are."   Tony Robbins




"It always seems impossible until its done."     Nelson Mandela




"We would accomplish many more things if we did not think of them as impossible."  Vince Lombardi


   Știați că creierul nostru nu poate face diferența între un gând adevărat și unul fals? Și spunând asta mă refer la faptul că el preia gândurile pe care noi i le transmitem și ne face să acționăm în consecință. Dacă tu te gândești că vrei să ajungi în Tibet în 3 luni, el nu o să zică nu. O să te asculte și o să fie foarte probabil ca în trei luni să poți ajunge în Tibet. Pentru că vrei și pentru că asta ți-ai propus. Și creierul tău te susține să faci ceea ce îți dorești. Așa că bagă multe gânduri pozitive! E un catalizator ieftin și cu niște rezultate excepționale.


   Așa ...și ca să revin la topicul postului..blogul ăsta a luat naștere dintr-o scânteie, aprinsă de 50Cent, care a rezumat în câteva cuvinte de cartier ceea ce eu mă chinuiam să zic în mult blabla. Și sunt sigură că toate avem revelații din nimicuri - mie personal mi se par cele mai tari- și avem ce învăța unele de la altele, putem împărtăși ce am mai citit, ce am mai aflat, ce am mai simțit și să ne dezvoltăm împreună. Solidaritatea între fete mi s-a părut mereu ceva mișto, chiar dacă pe cale de dispariție. Nu?

Să ne cunoaștem :)

   Încep cu un articol în care îndemnul nu este să mă cunoașteți pe mine, ci pe voi înșivă.

   Am citit un articol, nu de mult, care spunea că cea mai răspândită afecțiune a omenirii în acest moment este lipsa încrederii în sine. Serios?!? Nu e cancerul? Nu e SIDA? Nu e nici măcar nenorocita de gripă?

   Lipsa de încredere în propria persoană ne afectează în proporție de 90%. Și un alt motiv pentru care acest lucru e posibil  este că 95% dintre noi suferim și de complexul de inferioritate. Ciudat, nu? Eu când am citit asta am zis "n-aaare cum", dar după ce m-am mai documentat puțin am realizat că se prea poate și mi s-au explicat multe nedumeriri. Se prea poate să fim chiar noi responsabili de problemele de care ne ciocnim zi de zi.

   Așa la prima vedere nu ai zice că suferi de un complex de inferioritate, nu? Dar nu ți se întâmplă niciodată să te simți stânjenit în interacțiunea cu alții? Spui mereu ceea ce crezi, îți susți mereu punctele de vedere? Nu te timorezi niciodată în fața unui profesor autoritar? Dacă măcar uneia dintre aceste întrebări îți vine să-i răspunzi cu DA, înseamnă că acest microb se află și în organismul tău.
 
   Ai observat vreodată cum suntem noi românii? Timorați de ce va spune lumea, îngrijorați să nu deranjăm, să nu încurcăm. Până și la magazin sau la restaurant primele cuvinte care ne ies pe gură sunt  "Nu vă supărați.." sau "Îmi cer scuze..". De ce? Asta e meseria lor. Nu se supără și nu îi deranjează. Mereu umblăm pe vârfuri să nu deranjăm. Și poate tocmai această atitudine servilă a clientului îi dă iluzia cheleriței că merită bacșiș indiferent de calitatea serviciului ei. Pentru că oricum ne face o favoare, nu?
 
   E momentul să ne băgăm picioarele în ce zice lumea, în ce crede vecina, în ce vrea profa, în tot ce nu corespunde cu valorile noastre. Ajungem să îi cunoaștem pe toți atât de bine, încât uităm de noi. Știm ce le-ar plăcea, ce și-ar dori, cum ar face ei. Dar tu? Tu ce vrei? Tu la ce visezi? Tu spre ce culmi tinzi? Vrei să ajungi specialist in fizică nucleară? Super tare! Vrei să conduci un Ferrari și să ai 7 vacanțe exotice pe an? POȚI! Vrei să ai o familie perfectă, cu 5 copii și un bărbat care te iubește? Cine te ține în loc? POȚI SĂ FACI ORICE VREI TU SĂ FACI! E atât de simplu.

   Învață să te cunoști în primul rând pe tine! Cine ești tu cu adevărat? Ce vrei tu de la viață? Hai să facem un exercițiu! Ți-ai imaginat vreodată cum ar arăta viața ta ideală? Fă-o acum. Ia un pix și o foaie și scrie tot. Chiar dacă pare imposibil. O să îți clarifici scopurile și o să știi de unde trebuie să începi. Pentru că atât trebuie să faci numai - să începi de undeva.
 
   Știți vorba aia cu "nu există nu pot, există nu vreau"? Oh well, e pe bune! Poți să furi câteva ore din timpul în care stai pe Facebook sau pe Twitter sau pe Vplay și să petreci puțin timp cu tine. Făcând ce îți place, orice. Dar să fie timpul tău. Redescoperă ce te motivează, ce nu te lasă să dormi noaptea, de ce ți-e frică, ce iubești, ce îți dorești. Fă un curs de salsa, renunță la o relație care nu te face fericită, învață japoneza, du-te la sală. Există un miliard de soluții pentru problemele tale. Totul e să îți iei inima în dinți și să faci ceva pentru TINE! Fă ceea ce crezi tu că e bine, că e valoros, că merită, că te face fericită, fi TU! Și atunci nimeni nu o să îți poată spune că e greșit. Și dacă ți se spune, pentru tine nu o să mai conteze.

   În asta constă libertatea, fericirea! E totul în tine, trebuie doar să-ți urmărești traseul. Și oricât ar fi de greu nu te abate, pentru că la sfârșit, după tot chinul și stresul suportat, o să vezi că merită. Că ai satisfacția cea mai mare - că nu ai renunțat! că ai învins! Ăsta este singurul lucru care deosebește un campion de un om obișnuit. Și cine pe lumea asta ar vrea să fie doar un om obișnuit?

If you hear a voice within you say "you cannot paint," then by all means paint, and that voice will be silenced.  ~Vincent Van Gogh