O să scriu despre blogul ăsta și cum a apărut. E un subiect care mă interesează și pe mine, pentru că a apărut aproape din senin.
Acum trei luni m-am hotărât să îmi schimb viața. Sună cheesy, dar chiar asta am făcut. Treceam printr-o perioadă în care eram atât de plictisită în viața personală și atât de stresată în rest, încât într-o zi am zis că nu se mai poate și că trebuie să fac ceva. Nu știam de unde să încep, pentru că gândurile mele arătau ca un tablou electric cu mii de fire încurcate. Nu mai înțelegeam nimic din ce se întâmplă cu mine și nu mă mai bucura mare lucru. Erau numai întrebări peste întrebări și nici un răspuns.
Am început să citesc multă psihologie (e incredibil cât ajută să înțelegi cum funcționează creierul uman) și mi-am dat seama, în timp, tot aflând și căutând, că totul era muuuuult mai simplu decât părea în capul meu. Ce noutate! :) Sunt două studii care pe mine m-au ajutat enorm să înțeleg cum funcționez și care este procesul de formare al gândurilor mele- Alchimia Emoțională de Tara Bennet Goleman și Psihologia relației de cuplu și a familiei de Adrian Nuță. Odată ce am înțeles ce nu fac bine, nu mai rămânea decât să fac ceva în privința asta. M-am lăsat de fumat, m-am apucat de sală, am început să vreau să arăt bine mereu, indiferent dacă sunt obosită sau fără chef, să ma simt bine în pielea mea, m-am apucat să pictez, mi-am făcut timp pentru activități la care mă gândeam de mult, dar pe care nu le-am făcut din cine știe ce motiv ( a se citi LENE). Mai pe scurt, am început să fie EU responsabilă de fericirea mea, în loc să aștept să îmi ghicească altcineva nevoile și să mi le îndeplinească ca prin magie. Și a funcționat.
Ba chiar mi-am găsit și un nou motto! :)
Acum câteva zile, eram la sală și alergam. Alerg de 4 ori mai mult de când nu mai fumez. E un sentiment super tare să văd că am alergat 5 km fără oprire în condițiile în care acum o lună leșinam dacă alergam după autobuz. Crește încrederea în tine mult, trust me! Să revenim... a fost momentul în care m-a lovit o dare de seamă, o revelație, s-a aprins un bec. Și cine l-a aprins? 50Cent! Da, eram la sală și m-a luminat 50Cent! Fugeam și tocmai mă gândeam ce tare sunt, uite cum alerg, fel și fel de chestii care să mă motiveze să termin cursa, când apare în playlist o melodie care începe în felul următor: If I can't do it, homie, it can't be done. Nu contează ce zice după, dar versul ăsta pe mine m-au marcat și am zis DA! Asta e! Și nu a zis-o numai el. Au zis-o mulți și deștepți și în toate felurile :
“Nothing is impossible, the word itself says 'I'm possible'!” Audrey Hepburn
"What we can or cannot do, what we consider possible or impossible, is rarely a function of our true capability. It is more likely a function of our beliefs about who we are." Tony Robbins
"It always seems impossible until its done." Nelson Mandela
"We would accomplish many more things if we did not think of them as impossible." Vince Lombardi
Știați că creierul nostru nu poate face diferența între un gând adevărat și unul fals? Și spunând asta mă refer la faptul că el preia gândurile pe care noi i le transmitem și ne face să acționăm în consecință. Dacă tu te gândești că vrei să ajungi în Tibet în 3 luni, el nu o să zică nu. O să te asculte și o să fie foarte probabil ca în trei luni să poți ajunge în Tibet. Pentru că vrei și pentru că asta ți-ai propus. Și creierul tău te susține să faci ceea ce îți dorești. Așa că bagă multe gânduri pozitive! E un catalizator ieftin și cu niște rezultate excepționale.
Așa ...și ca să revin la topicul postului..blogul ăsta a luat naștere dintr-o scânteie, aprinsă de 50Cent, care a rezumat în câteva cuvinte de cartier ceea ce eu mă chinuiam să zic în mult blabla. Și sunt sigură că toate avem revelații din nimicuri - mie personal mi se par cele mai tari- și avem ce învăța unele de la altele, putem împărtăși ce am mai citit, ce am mai aflat, ce am mai simțit și să ne dezvoltăm împreună. Solidaritatea între fete mi s-a părut mereu ceva mișto, chiar dacă pe cale de dispariție. Nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu